Te-ai întrebat vreodată de ce într-o zi te simți încrezător, plin de energie și motivație pentru ca la scurt timp, fără ca circumstanțele de viață să se fii schimbat semnificativ, te simți vulnerabil? Sau de ce o parte din tine vrea să muncească din greu, iar alta își dorește să se relaxeze.
Mulți dintre noi putem să ne identificăm cu descrierea de mai sus, care este rezultatul complexității minții umane. Am putea spune că în noi co-există mai multe părți, fiecare având rolul ei bine definit. Este util să le cunoaștem și să ne împrietenim cu ele și să reflectăm unde ne ajută și care sunt situațiile în care împiedică să ne atingem obiectivele.
În cartea Embracing our selves, Sindra and Hal Stone descriu câteva tipuri de sub-personalități relevante. Îți prezint câteva dintre ele ca să înveți să le recunoști și să le folosești ca punct de plecare pentru auto-reflecție.
Întrucât fiecare parte aduce cu sine beneficii, scopul nu este să scăpăm de ele. Mai degrabă, ar fi util să devenim un fin observator al lor. Când învățăm să le recunoaștem, să le ascultăm și să primim informațiile pe care ni le oferă, avem șanse mai mari să nu mai acționăm pe pilot automat, să decidem când vrem să ne folosim de ele sau cum să le liniștim dacă ne împiedică să ne atingem obiectivele.
Protectorul sau garda ta de corp
Acesta se dezvoltă în copilărie și are ca principal scop să se asigure că suntem în siguranță. Protectorul cunoaște regulile lumii în care trăim și se asigură că ne comportăm cum trebuie.
Este vocea care te oprește din a spune ce simți, întrucât ceilalți ar putea să râdă de tine, ori vocea care te îndeamnă să iei viața în serios. Deși o parte rigidă din noi, sigura lui intenție este să ne protejeze.
Criticul interior
Este partea noastră chițibușară. Găsește ceva greșit în mai tot ce facem și mai tot ce spunem, criticându-ne performanța în unul sau mai multe din rolurile noastre – părinte, partner, angajat, prieten. Câteodată ne spune că nu am reușit sau că nu merităm complimentele sau laudele celorlalți. După o petrecere sau o întâlnire la locul de muncă, ține morțiș să îți amintească ce lucru stupid ai spus.
Cum sună criticul tău interior? S-ar putea să constați că seamănă cu părinții tăi sau altă persoană influentă din copilăria ta care obișnuia să se concentreze asupra aspectelor negative.
Ce spune cel mai des? În ce domenii din viața ta este mai prezent?
Când te ajută și când îți pune bețe în roate fără vreun beneficiu?
Când ar fi benefic să îl asculți și când să îl ignori?
Poate fi obositor să trăiești cu o parte critică activă. Este important să ne împrietenim cu criticul nostru interior pentru a preveni și reduce simptomele de anxietate și depresie.
Birjarul - cel care te mână de la spate
Este forța vitală din spatele tuturor realizărilor noastre, partea din noi care realizează toate listele cu lucruri de făcut.
Lucrează neobosit și nu ne lasă să savurăm realizările noastre. Scopul celui care te mână de la spate este să te îndemne la acțiune. Nu te lasă să savurezi cafeaua de dimineață, întrucât ai multe alte lucruri de făcut – învață, mergi la sală, fă curățenie, termină toate task-urile la serviciu și urmărește ultimul episod din serialul preferat pe Netflix.
Cel care te mână de la spate crede că valoarea ta intrinsecă depinde de lucrurile pe care le faci, de realizările tale.
În ciuda faptului că îi datorăm multe din lucrurile pe care le realizăm sau le avem, birjarul evită să simtă sau să se gândească la lucruri importante pentru noi.
Ce evită această pate din tine să simtă?
Copilul vulnerabil: esența nevoilor noastre
Este partea din noi aflată în contact direct cu toate nevoile și sensibilitatea noastră, care vrea să fie onestă și să spună că are nevoie ca să fie îngrijită. Deseori, poate în adolescență, învățăm să închidem această voce pentru a părea puternici.
Ne-ar folosi să ne împrietenim din nou cu copilul vulnerabil din noi, întrucât o dată cu el, am pierdut și o parte din magia și bucuria de a trăi și ne-am redus șansele de a ne îndeplini propriile nevoie și de a conecta și a avea relații mai intime și mai bune cu cei din jur.
Te simți confortabil să fii trist sau rănit?
Există locuri în viața ta unde te simți suficient de în siguranță pentru a cere ajutor sau pentru a admite că nu ești bine?
Căutătorul de aprobare
Nu suportă să fie displăcut de nimeni, chiar și pentru perioade scurte de timp, chiar și atunci când trebuie să ne apărăm sau când realizăm că viața noastră nu este așa cum am veaa noi să fie.
De cele mai multe ori, căutătorul de aprobare acordă mai multă atenție și prioritate nevoilor celorlalți și chiar caută să le anticipeze.
Albert Ellis spunea că este patologic să fii plăcut de toată lumea, în orice circumstanțe.
Tinzi să eviți conflictele or discuțiile dificile de teamă că vei fi displăcut?
Ce crezi că s-ar întâmpla dacă cineva nu te place? Ce s-a întâmplat în trecut când cineva nu te-a plăcut?